Instructiuni/norme protectia muncii - inspectori protectia muncii - Inspector SSM - Fise securitatea si protectia muncii.

Instructiuni/norme protectia muncii - inspectori protectia muncii - Inspector SSM - Fise securitatea si protectia muncii.

Nov 23,2014

 
 
 evaluare factori de risc grupuri sensibile

Evaluarea riscurilor profesionale

Evaluarea riscurilor profesionale reprezintă identificarea și aprecierea riscurilor de orice natură prezente la un loc de muncă, în vederea luării măsurilor de prevenție care se impun. Este etapa inițială obligatorie a oricărei politici de sănătate și securitate în muncă.

Evaluarea riscurilor profesionale este o obligație legală a angajatorilor, conform Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.

Aceasta prevede că angajatorul are obligația:

  • “să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă” (art. 7, alin. 4, lit. a)
  • “să realizeze și să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice” (art. 12, alin. 1, lit. a).
  • “ulterior evaluării [riscurilor] și dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum și metodele de lucru și de producție aplicate de către angajator să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor și să fie integrate în ansamblul activităților întreprinderii și/sau unității respective și la toate nivelurile ierarhice” (art. 7, alin. 4, lit. b).
  • “să întocmească un plan de prevenire și protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condițiilor de muncă specifice unității” (art. 13, lit. b).


Vârstnicii și munca

Îmbătrânirea se asociază cu:

  • scăderea adaptabilității organismului
  • scăderea performanțelor fizice, mentale, senzoriale
  • asocierea unor patologii diverse
  • experiență socio-profesională crescută

Din punct de vedere fizic, o dată cu înaintarea în vârstă scade forța musculară, rezistența flexibilitatea. Soluția o constituie antrenamentul progresiv, încălzirea înainte de începerea programului de muncă, intercalarea de perioade de repaus și recuperare suficiente ca frecvență și durată.

Din punct de vedere senzorial, apare:

  • scăderea auzului, dificultăți de înțelegere a limbajului, tinitus
  • scăderea acomodării, ceea ce conduce inițial la astenopie acomodativă, apoi la presbiopie, necesitând corecție optică (port de ochelari)
  • scăderea transparenței cristalinului, necesitând iluminare mai bună (de 2 ori mai mare la 45 ani, de 10 ori mai mare la 60 ani)
  • scăderea câmpului vizual
  • scăderea globală a propriocepției (test Romberg pozitiv)

Din punct de vedere vegetativ, apare o adaptare mai dificilă la munca în schimburi alternante, de noapte, sau jet lag, prin dificultăți de ajustare a ritmurilor biologice la noul program, precum și dificultăți de acomodare la microclimat solicitant (temperaturi extreme).

Din punct de vedere mental:

  • apar dificultăți de memorie (soluția este folosirea de notițe scrise sau organizatoare electronice), încetinirea proceselor mentale, deciziile se iau mai încet, motiv pentru care în situații complexe care necesită reacții rapide, vârstnicii pot face greșeli.
  • învățarea și rezolvarea problemelor se fac prin alte mecanisme decât la tineri, prin comparație cu strategiile și elementele deja cunoscute

Din punct de vedere medical:

  • pot exista boli cronice, foarte frecvente de altfel, precum cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială, atacul vascular cerebral, ateroscleroza, artroza, osteoporoza, depresia, cancerul
  • persoanele pot urma tratamente cronice, cu posibile efecte secundare asupra vigilenței
  • impactul unei anumite patologii asupra capacității de muncă trebuie evaluat din punct de vedere funcțional și nu organic (contează ceea ce poate face salariatul, nu diagnosticul), recuperarea trebuie să se facă precoce, urmând un plan de recuperare bine stabilit
  • absenteismul pe motive medicale este mai rar, dar pe perioade mai lungi

Din punct de vedere profesional, vârstnicii:

  • sunt mai de încredere, fac mai puține greșeli
  • sunt conștiincioși, loiali, muncitori
  • sunt mai puțin predispuși la accidente
  • sunt mai vulnerabili la agresiuni / violență la locul de muncă
  • preferă locuri de muncă „part-time”
  • preferă locuri de muncă în apropierea locuinței
  • pregătirea profesională / învățarea se face într-un mod diferit
  • au experiență acumulată, strategii învățate
  • au abilități de comunicare interpersonale mai dezvoltate
  • performanța este apropiată de cea a colegilor tineri


Femeia și munca

Acest articol detaliază particularitățile muncii femeilor din perspectiva medicinii muncii.

Aspecte ergonomice

Femeile au în general o forță musculară reprezentând doar 60% din cea a bărbaților, precum și dimensiuni corporale mai mici, ceea ce în mod evident influențează capacitatea de muncă a femeilor în posturi de muncă și pentru sarcini de muncă concepute pentru bărbați.

Aspecte fiziologice

Condiții fiziologice, caracteristice organismului feminin, influențează periodic starea fizică și psihomentală a femeilor, afectând randamentul în muncă și conducând la un absenteism crescut. Acestea sunt:

  • sindromul premenstrual și dismenoreea, caracterizate prin dureri în regiunea pelvină, labilitate psihoafectivă, dificultăți de memorie și concentrare
  • sindromul perimenopauzal, manifestat prin bufeuri de căldură, cefalee, oboseală, lipsă de energie, tulburări de memorie
  • sarcina și alăptarea vor fi tratate pe larg într-o secțiune specială

Aspecte sociale

Acestea se referă la anumite activități și situații sociale precum responsabilitățile crescute extraprofesionale (creșterea copiilor, activitățile casnice de preparare a mesei, igiena locuinței) sau situațiile de violență domestică care influențează activitatea profesională.

Aspecte profesionale

Femeile prezintă anumite particularități profesionale:

  • sunt reprezentate diferit față de bărbați în domeniile profesionale
  • lucrează într-o proporție mai mare în locuri de muncă „part-time”
  • prezintă un absenteism crescut

Sarcina: Riscurile profesionale pentru angajată gravidă

Factori fizici:

  • radiații ionizante
  • temperaturi extreme
  • zgomot, vibrații
  • muncă fizică (se asociază cu presiune intraabdominală crescută, cu scăderea fluxului sanguin uterin și implicit a fluxului sanguin spre făt)
  • ortostatism prelungit, peste 6 ore/zi (conduce la coborârea fătului, cu un risc crescut de naștere prematură)
  • oboseală cumulativă

Factori chimici:

  • plumb
  • solvenți organici
  • monoxid de carbon
  • gaze anestezice (în special în anestezia pediatrică)
  • medicamente citotoxice (= citostatice)
  • fum de țigară (se referă la fumatul pasiv)

Factori biologici:

  • importanți în locurile de muncă unde riscul de infecție este crescut
  • trebuie luat în considerare că mulți agenți infecțioși traversează placenta

Factori psihologici:

  • stresul neuropsihic se asociază cu efecte adverse asupra sarcinii
  • munca în schimburi alternante sau de noapte sunt contraindicate în sarcină

Considerații medicale în sarcină (de care angajatorul trebuie să țină seama la amenajarea postului de muncă pentru salariata gravidă): apare nevoia de aport frecvent de alimente și apă; acestea trebuie să fie disponibile gravidei, la cerere:

  • fatigabilitate crescută, ceea ce afectează capacitatea de efort susținut
  • schimbarea centrului de greutate, prin abdomenul mărit, afectează echilibrul și stabilitatea, ceea ce are repercusiuni asupra anumitor situații, precum munca la înălțime
  • sensibilitate crescută la stres, labilitate emoțională
  • datorită presiunii uterului asupra vezicii urinare, aceasta are o capacitate diminuată, de unde nevoia de a urina frecvent
  • poate exista intoleranța la mirosuri puternice
  • predispoziția la sincopă, intoleranța la căldură
  • staza venoasă la nivelul membrelor inferioare predispune la tromboză venoasă profundă
  • vaccinările se vor face doar cu vaccin total inactivat
  • conducerea mașinii este posibilă, în funcție de simptome, dimensiuni, situații patologice speciale (eclampsie, diabet gestațional)
    purtarea centurii de siguranță rămâne obligatorie, dar într-o poziție specială, și anume centura orizontală se fixează sub burtă, centura oblică deasupra ei și printre sâni
  • călătoria cu avionul nu mai este permisă din a 36-a săptămână de sarcină

Alăptarea

  • este posibilă în paralel cu activitatea profesională, dar este influențată de facilitățile oferite de angajator (camera intimă a femeii, acomodarea programului și sarcinii de muncă), condiționările specifice meseriei, caracteristici precum frecvența alăptatului, alte condiții particulare asociate acestuia
  • este interzisă expunerea la substanțe chimice care trec în lapte: solvenți organici, metale grele, pesticide

Munca automatizată

Automatizarea înseamnă preluarea de către echipamente tehnice a efectuării unor operații repetitive și uniforme, înlocuind munca omului.
Automatizarea duce la ameliorarea condițiilor de muncă, cu scăderea efortului profesional, scăderea numărului de accidente de muncă și boli profesionale.

Caracteristici ale muncii automatizate:

  • supravegherea, întreținerea și corectarea unor procese automatizate: poate implica suprasolicitare senzorială (perceperea stimulilor vizuali și auditivi) și suprasolicitare neuropsihică (responsabilitate deosebită)
  • menținerea unui ritm de muncă impus de mașină: poate însemna reducerea perioadei de odihnă și recuperare, cu posibilitatea apariției de afecțiuni musculo-osteo-articulare prin traumă cumulativă
  • efectuarea activități repetitive: conduce la monotonie, cu plictiseală, scăderea atenției și creșterea riscului de accidentare
  • munca parcelară la bandă rulantă: duce la depersonalizarea muncii prin lipsa satisfacției de a vedea produsul final
  • restrângerea liberei inițiative și postul de muncă fix: duc la izolare socială, probleme psihologice

Adaptarea la munca automatizată:

  • scade cu vârsta
  • depinde de temperament
  • depinde de nivelul de cultură și instrucție

Efecte în planul sănătății:

  • afecțiuni neuropsihice
  • mononeuropatii ale membrelor superioare (sindrom de tunel carpian – foarte frecvent în cazul mișcărilor repetitive)
  • afecțiuni osteo-musculo-articulare (lombalgii prin poziții vicioase, etc.)
  • accidente de muncă (risc crescut)

Supravegherea de medicina muncii trebuie să includă:

  • vizitarea locurilor de muncă și identificarea posturilor / sarcinilor de munca care implică riscuri ergonomice
  • efectuarea de studii ergonomice și de investigații care urmăresc fenomenul de oboseală profesionale - testări neuropsihologice: testele Pieron, Kraepelin pentru atenția concentrată și testul Praga pentru atenția distributivă, alte investigații în funcție de caz
  • oferirea de recomandări pentru ameliorarea condițiilor de muncă
  • urmărirea decelării în stadii precoce, cu ocazia controlului medical periodic, a afecțiunilor de etiologie profesională

Recomandări:

  • reducerea muncii parcelare prin automatizare completă
  • folosirea cromaticii stimulante (portocaliu, roșu) a locurilor de muncă și a muzicii funcționale (pe perioade scurte, atunci când apare oboseala sau plictiseala, cu un ritm corespunzător cadenței de lucru și adaptată preferințelor muzicale ale lucrătorilor) pentru combaterea monotoniei, plictiselii și stimularea capacității de muncă
  • alternarea posturilor de lucru pentru evitarea monotoniei și plictiselii și evitarea suprasolicitării fizice prin mișcări repetitive
  • îmbunătățirea climatului psihologic și social al muncii

Munca în schimburi alternante

Este motivată de rațiuni tehnice (procese care nu pot sau nu trebuie să fie oprite sau care trebuie supravegheate permanent), rațiuni economice (creșterea profitului). Regimuri de muncă:

  • 2 schimburi de 8 ore (sau 12 ore)
  • 3 schimburi de 8 ore
  • 4 schimburi de 6 sau 8 ore

Esența problemei o constituie existența ciclurilor biologice zilnice (circadiene):

  • temperatura corpului
  • frecvența cardiacă și respiratorie
  • funcția digestivă (golirea gastrică)
  • parametrii biochimici și hormonali (pH, creatinină, Ca, K, ACTH, glucagon)
  • metabolismul toxicelor / medicamentelor
  • performanțele cognitive și senzoriale

Desincronizarea dintre ciclurile biologice și ciclul de activitate profesională este la originea următoarelor probleme de sănătate:

  • tulburări de somn (calitative și cantitative): dificultăți de adormire sau de menținere a somnului, cauzate de factori perturbatori din timpul zilei (lumină, zgomote, telefon, familie, vecini, prieteni); tulburările de somn sunt mai frecvente la cei care lucrează noaptea cu suprasolicitare neuro-psiho-senzorială față de cei care lucrează cu suprasolicitare fizică; trebuie asigurate condiții adecvate pentru un somn corespunzător cantitativ și calitativ;
  • tulburări digestive: mese frecvente constituite și alimente dezechilibrate nutritiv (predominanță glucidică, deficit de fructe și legume proaspete), consum crescut de cafea și tutun noaptea; prezintă un risc crescut de ulcer gastric;
  • tulburări neuropsihice, agravate de odihna insuficientă și solicitarea neuro-psiho-senzorială crescută: stress, depresie, decompensarea tulburărilor preexistente, dificultăți de menținere a contactelor sociale și familiale, probleme sexuale;
  • tulburări cardiovasculare: risc cu 40% decât populația generală
  • tulburări reproductive: se asociază cu risc crescut de sterilitate; femeile gravide nu trebuie să lucreze noaptea;
  • alte tulburări ale sănătății: dificultăți în ajustarea dozelor de insulină la diabetici, deprivarea de somn poate precipita crize la epileptici, astmul bronșic se poate agrava;

Adaptarea la un nou regim activitate-odihnă este posibilă, implicând însă eforturi din partea organismului, în minim 4-5 zile, și atunci numai parțial, anumite cicluri biologice circadiene necesitând mai multe săptămâni pentru ajustare. Revenirea la regimul activitate-odihnă inițial reprezintă de asemenea un efort din partea organismului și necesită o perioadă similară de tranziție.

În această situație, în vederea prevenirii apariției tulburărilor descrise mai sus, sunt propuse două variante de rotație a schimburilor de muncă:
Rotația rapidă a schimburilor (la 1-3 zile) are la bază considerentul că ciclurile biologice nu se adaptează la noul regim într-un timp atât de scurt, motiv pentru care revenirea se poate face ușor; are avantaje sociale, permițând raporturi socio-familiale relativ normale;

Rotația lentă a schimburilor (la peste 21 zile) se bazează pe adaptarea organismului la noul program, studiile arătând că lucrătorii din schimburi de noapte permanente dorm mai mult decât cei care schimbă programul de muncă săptămânal sau mai rapid; această variantă are avantaje medicale, dar și dezavantaje sociale evidente;

Alternarea săptămânală a schimburilor este cea mai rea variantă, întrucât exact în momentul în care s-a obținut adaptarea se face revenirea la programul anterior, deci o nouă solicitare a organismului.

Adaptarea se face mai ușor în cazul alternării în sensul acelor de ceasornic, adică dimineața > după-masa > noaptea, decât invers.

Factori care influențează adaptarea:

  • vârsta: tinerii se adaptează mai ușor
  • somnul: odihna suficientă permite adaptarea;

Sunt unii lucrători care NU se adaptează la munca de noapte sau în schimburi alternante (în special vârstnicii și cei cu tulburări de somn).

Recomandări

  • consilierea femeilor care doresc să conceapă un copil să nu lucreze în schimburi de noapte
  • controlul factorilor perturbatori ai somnului (zgomote, lumină) pentru asigurarea unei odihne de calitate
  • rotația în sensul orar al schimburilor
  • în munca de noapte scade productivitatea, crește riscul de erori și de accidente

Epilepsia și munca

Definiția practică a epilepsiei este tendința la crize epileptice recurente neprovocate. Crizele pot fi convulsive (tulburări motorii), dar pot fi și senzoriale, cognitive sau afective. Convulsiile provocate sau unice nu reprezintă epilepsie.

La adultul de vârstă profesională, cauzele cele mai frecvente de epilepsie sunt:

  • traumatismele craniene grave (care pot reprezenta accident de muncă)
  • alcoolism (abuz sau sevraj de alcool)
  • malformații arteriovenoase (la adolescenți sau tineri)
  • tumorile cerebrale (în special între 30 și 50 ani)
  • boli cerebrovasculare (de obicei peste 50 ani)
  • tulburări metabolice (asociate unor condiții ca insuficiența renală, insuficiență hepatica, hipoglicemia, anomalii electrolitice)

Cauzele toxice ale epilepsiei sunt rare: ocazional pot apărea în cadrul encefalopatiei induse de plumb (la copii), la persoane cu expunere profesională masivă la hidrocarburi clorinate sau insecticide organoclorurate. Modificări EEG sugestive de epilepsie au fost prezente la lucrători expuși la clorură/bromură de metil, sulfură de carbon, benzen, stiren.

Sub tratamentul antiepileptic de lungă durată (condus de medicul specialist neurolog), se pot controla convulsiile în 70% din cazuri, în restul de 30% apărând ocazional convulsii în ciuda tratamentului.

Profilaxia primară a epilepsiei la locul de muncă și pe traseul spre / de la locul de muncă constă în evitarea traumatismelor craniene prin:

  • purtarea centurii de siguranță (șoferi, pasageri) sau a căștii de protecție (cicliști), pentru accidentele de traseu
  • semnalizarea zonelor unde se lucrează deasupra (cu risc de cădere de obiecte), purtarea căștii de protecție, instalarea de plase care rețin obiectele căzute de la înălțime, purtarea echipamentului de siguranță în cazul lucrului la înălțime

Profilaxia secundară a epilepsiei presupune prevenirea condițiilor care pot precipita crize la bolnavii de epilepsie:

  • Munca în schimburi alternante: dacă epilepsia este bine controlată sub tratament, mulți pacienți cu epilepsie pot lucra în schimburi alternante fără probleme. Excepția o reprezintă munca de noapte, care se asociază cu o scurtare a duratei de odihnă. Deprivarea de somn reprezintă un factor precipitant al crizelor epileptice la unii indivizi și de aceea trebuie evitată.
  • Stresul este asociat cu o frecvență crescută a crizelor epileptice.
  • Există o formă de epilepsie fotosensibilă, în care crizele pot fi declanșate de lumini puternice pâlpâitoare, reflexii sau străluciri puternice, privitul la televizor. Activitatea la videoterminale (munca la calculator) prezintă un risc mult mai mic de a declanșa crize epileptice, risc supraevaluat de obicei.
  • Abuzul de alcool crește riscul de crize epileptice, prin mecanism toxic direct sau prin tulburările metabolice asociate (hipoglicemia)

Restricțiile profesionale

Restricțiile pentru bolnavii cu epilepsie sunt reprezentate de profesiile cu responsabilitate sau risc crescut, în care apariția bruscă a unei crize epileptice pune în pericol securitatea / sănătatea personală, a colegilor de muncă, sau a altor persoane, în special acolo unde pot fi afectate mai multe persoane.

Astfel, bolnavii de epilepsie vor trebui fi excluși de la activități profesionale care implică:

  • urcarea și munca la înălțime, neprotejați
  • conducerea / operarea de vehicule / mașini și utilaje cu motor (șoferi, mecanici de locomotivă, piloți de avioane, marinari)
  • rețele electrice de înaltă tensiune
  • activitate în imediata apropierea unor recipiente cu apă, substanțe chimice, metale topite, foc, mașinării periculoase
  • profesii specifice care necesită validitate permanentă (poliție, armată, pompieri, scafandri)

Cu toate acestea, în general, în afara cazurilor menționate mai sus, majoritatea pacienților cu epilepsie pot lucra fără supraveghere și restricții deosebite, având o capacitate de muncă păstrată. Doar o minoritate necesită supraveghere / restricții (în special cei la care se asociază alte elemente precum inteligență sau adaptare socială scăzută).
Pot există însă și o serie de efecte secundare ale medicației antiepileptice, reprezentate de scăderea capacității de concentrare și a atenției, tulburări de memorie.
Trebuie combătută discriminarea pacienților cu epilepsie, această boală încă reprezentând o etichetă socială, cu efecte negative asupra destinului socio-profesional al pacientului, motiv pentru care unii bolnavi preferă să își ascundă boala.

Recomandări medicale pentru bolnavii epileptici:

  • evitarea zgomotelor puternice, a iluminatului excesiv sau a contrastelor puternice
  • asigurarea unui somn corespunzător
  • evitarea stresului
  • orar de muncă regulat
  • respectarea tratamentului antiepileptic

Diabetul și munca

Riscurile principale în activitatea profesională a unui diabetic sunt reprezentate de hipoglicemie și afectarea vederii în cadrul retinopatiei diabetice.
Cetoacidoza (apare în diabetul zaharat tip 1) nu se instalează brusc, ci treptat, cu semne și simptome prodromale.

Hipoglicemia poate apărea uneori la bolnavii de diabet:

  • aflați pe tratament cu insulină – în diabetul zaharat tip 1 sau diabetul zaharat tip 2 insulinonecesitant, în cazul unui control prea strict al glicemiei
  • aflați pe tratament cu antidiabetice orale care acționează prin stimularea secreției pancreatice de insulină (mai rar, totuși), din clasa sulfonilureelor (glibenclamid: Maninil, Glibenclamid, tolbutamidă: Tolbutamid, glipizidă: Minidiab, Glucotrol, Glipizida, gliquidona: Glurenorm, Gliquidona, gliclazid: Diaprel, Esquel, Gluctam, glimepirid: Amaryl, Glimepirid LPH) și din clasa meglitidinelor (repaglidină: Novonorm)

Diabetul zaharat tip 2, echilibrat prin regim, sau sub tratament cu alte clase de antidiabetice nu prezintă risc de hipoglicemie.

Hipoglicemiile ușoare și medii (fără pierderea stării de conștiență) reprezintă prețul pe care un pacient tratat cu insulină îl plătește pentru obținerea unui echilibru metabolic bun, în special în condițiile absenței unui autocontrol glicemic.

Apariția unei hipoglicemii în cursul programului de muncă reprezenta un pericol pentru securitatea persoanei sau a altor persoane care depind de ea.

Hipoglicemia ușoară se manifestă prin: anxietate, iritabilitate, senzație de slăbiciune, tremurături, transpirații, senzație de foame, cefalee, greață, palpitații, ochi strălucitori.

Tratamentul de urgență: administrare de alimente cu conținut ridicat de glucide rapid absorbabile (ciocolată, zahăr, dulciuri), glucoză (po, iv), glucagon.

Ocupațiile interzise pentru bolnavii de diabet zaharat tip 1 sunt cele care implică un risc crescut pentru siguranța personala sau a altor persoane, în caz de hipoglicemie: piloți de avioane, mecanici de locomotivă, șoferi de autovehicule, de asemenea personalul cu funcții speciale pompieri, armată, poliție etc.
O considerație atentă trebuie acordată cazurilor de muncă la înălțime, turnătorii, alte situații profesionale potențial periculoase.
Decizia în cazul de diabet zaharat tip 2 trebuie luată în colaborare cu diabetologul.

Aptitudinea în muncă a pacienților diabetici în ocupațiile potențial periculoase este condiționată de:

  • supravegherea periodică (minim anual) prin cabinetele de diabetologie
  • diabetul trebuie să fie stabil
  • automonitorizarea glicemiei, pacienți educați și motivați pentru auto-îngrijire
  • fără episoade de hipoglicemie care să afecteze starea de conștiență sau capacitățile normale ale individului
  • fără complicații avansate ale DZ
  • aptitudinea în muncă a pacientului diabetic trebuie reevaluată anual de către medicul de medicina muncii, în colaborare cu medicul specialist diabetolog

În HG 355/2007, diabetul zaharat este menționat ca și contraindicație relativă în următoarele situații:

  • Câmpuri electromagnetice neionizante din banda 0-300 GHz
  • Radiatii ionizante : surse deschise si operatorii de reactor nuclear (DZ decompensat)
  • Microclimat cald (DZ cu neuropatia periferică) – mențiune : legislatorul s-a gândit la neuropatia autonomă din cadrul DZ
  • Personal care în cadrul activitatii profesionale conduce utilaje, vehicule de transport intrauzinal si/sau masina institutiei (DZ decompensat)
  • Personal care lucreaza în conditii de izolare (DZ decompensat)
  • Personal care lucreaza în tura de noapte (DZ decompensat)
  • Expunere la dioxid de siliciu liber cristalin (prin diminuarea rezistenței organismului)
  • Expunere la taliu și compuși

Caz special: Munca în schimburi alternante sau de noapte

  • pune probleme de ajustare a tratamentului insulinic, dar majoritatea pacienților diabetici pot învăța repede prin automonitorizare să își ajusteze dozele; acest lucru este mai ușor în cazul tratamentului cu insuline cu acțiune lungă, eventual cu administrare de insulină cu acțiune rapidă asociată cu mesele, indiferent de oră
  • nu apar probleme deosebite în cazul diabetului zaharat tip 2, deși toleranța în general este mai scăzută
  • decizia asupra aptitudinii depinde de controlul diabetului, posibilitatea sau capacitatea de automonitorizare, programul de muncă

Complicațiile diabetului

  • trebuie monitorizate: retinopatia, nefropatia, neuropatia periferică și autonomă, micro și macroangiopatia, riscul cardiovascular crescut
  • pot influența aptitudinea în muncă într-un număr apreciabil de profesii
  • se va evita expunerea sinergică la noxe profesionale cu acțiune pe aceleași aparate și sisteme

Retinopatia diabetică duce la afectarea vederii și reprezintă principala cauză de cecitate la persoane sub 60 ani, expresie a microangiopatiei diabetice, pune probleme în profesiile care necesită o acuitate vizuală bună sau un câmp vizual integru.
Neuropatia autonomă poate cauza hipotensiune posturală și reprezintă o problemă pentru munca în condiții de microclimat cald.
Neuropatia periferică hipoalgică favorizează apariția ulcerațiilor specifice piciorului diabetic; se vor evita traumatismele locale, se poate recomanda încălțăminte de protecție cu bombeu metalic.

Factori suplimentari de risc cardiovascular

  • se pot asocia: HTA, dislipidemia, fumat
  • trebuie controlați, tratați prin medicul de familie

Diabeticii au un absenteism mai crescut și o speranță de viață mai scăzută decât restul populației.

 

Newsletter
(de la 1 la 1 din 1 inreg.)
prima pagina | termeni si conditii | utile | contact